Cu siguranta in SUA se gasesc mii de formatii care
canta acelasi gen cu Evanescence. In ceea ce priveste aceasta trupa, ea
a avut norocul de a fie promovata in industria muzicala. Abordarea
muzicii metal, deschiderea catre un public mai larg decat acela adresat
de Linkin Park, Staind sau P.O.D., cat si ocuparea unei nise relativ
goale din industria muzicala constituie elemente care justifica
milioanele de discuri vandute sub semnatura Evanescence.
Grupuri de rock alternativ formate din femei s-au auzit destul de des
prin anii ’90. Vocalistele mizeaza, evident, pe feminitate, camuflata
de regula printr-o tenta masculina. Skin de la Skunk Anansie sau
Shirley Manson de la Garbage ar fi doua exemple ale acestor extreme. In
contextul dat, formatia Evanescence (”evaporare”) promoveaza imaginea
de inger prin tanara vocalista Amy Lee. Grupul este format defapt doar
din Amy Lee si chitaristul Ben Moody; acestora li se adauga diversi
colaboratori de studio sau de scena, meniti sa realizeze noi proiecte
metal: chitaristul Rocky Gray de la Living Sacrifice, bateristul Josh
Freese de la A Perfect Circle si Guns n’Roses, rapperul evanghelist
Paul McCoy de la 12 Stones, producatorul Dave Fortman (Mudvayne, Ugly
Kid Joe, Superjoint Ritual) si altii.
„Fallen” contine o parte a pieselor si majoritatea ideilor expuse deja
pe un material numit „Origin”, editat in 2001, pe vremea cand formatia
era cunoscuta din topurilor americane de rock, alaturi de P.O.D. sau
Linkin Park. „The Christian Charts” asigura venituri constante caselor
de discuri, care isi eticheteaza anumite produse drept “crestine”
pentru a atinge segmente de public interesate de asa ceva, dar si
pentru a stimula o lansare in topurile generale.
Sinceritatea interpretarii vocale, angoasele post-grunge, simplitatea
pieselor, sunetul curat si imaginea trupei recomanda albumul pentru
scena rock post 2000. Piesele Evanescence sunt, asadar, frumoase,
pozitive, uneori duioase, iar partiturile de pian si efectele de cor
constituie o nota de originalitate acolo unde criticii declara ca ar fi
doar o copie Linkin Park. Fiecare piesa detine calitati reale de hit:
energie si emotie sugerate prin refrene memorabile. Melodiile „Bring me
to life” , „My immortal”, „Tourniquet”, „Taking over me” sau „My last
breath” impresioneaza prin delicatetea si puterea vocii solistei.
Evanescence canta despre urcarea in rai, iubire si sinucidere. Tema
recurenta a copilariei chinuite se regaseste in prestatia vocalistei,
asemanata de presa cu un „inger gotic”.
| 