26 iunie, ora 8 dimineata. Deschid Internetul si citesc un titlu care anunta moartea lui Michael Jackson. In prima secunda sunt tentata sa cred ca este vorba despre o speculatie, dar ma repliez rapid. Sunt pe un site credibil si absolut serios. Plec imediat spre birou.

Publisherul nostru decide sa scoatem o editie speciala „In memoriam“. In timp ce lucrez la sumar, imi vine in minte camera mea de adolescenta care era tapetata cu afisele lui Michael. Pe atunci, purtam cateva suvite ondulate pe frunte, iar recuzita mea de fan continea o palarie neagra, o manusa alba, un sacou in stilul anilor ’80 si o geaca rosie scurta, de piele. Aveam un prieten, fan Michael Jackson, care stia mai multe cantece pe dinafara decat mine si o prietena pe care o invidiam pentru ca avea parul mai negru si mai cret decat al meu. Nici unul dintre noi nu indraznea sa viseze ca intr-o zi va merge la un concert al lui Michael.

In 1992 am fost atat de bulversati de vestea ca il vom putea vedea live, ca nu am reusit sa ne intalnim pe stadionul Lia Manoliu. Asa ca eu am asistat la concert singura, fara macar sa pot privi prin lentilele binoclului dat de tata la plecarea de acasa, din cauza ca le udasem si le aburisem cu lacrimi de bucurie si de uimire. Am izbucnit in plans cand am ajuns acasa si la televizor se transmiteau imagini de la concert, dar mama, fire lucida si echilibrata, m-a calmat imediat numai cu privirea.

Peste patru ani, parintii m-au rasfatat din nou si mi-au dat bani sa-mi iau bilet la cel de al doilea concert. Intrasem la facultate si acesta a fost cadoul lor. Le povestesc intreaga istorie colegelor mele, care, fiind mult mai tinere decat mine, nu au fost la nici unul dintre cele doua super-evenimente. Pe fata lor se vede o umbra de regret.

Daca faci parte din aceeasi generatie cu ele, citeste aceasta editie speciala si afla toate secretele vietii celui care a fost, este si va ramane The King of Pop.